Superstar

by The Carpenters

.. and my favourite, by Sonic Youth

August Rush

August Rush - Un film cu si despre muzica, o splendoare de film care a mers fix la corazon. Pornind de la piesa de pe coloana sonora “This time” care este, am ajuns [cu ajutorul mirificului youtube] la acest clip.

Da, Jonathan Rhys Meyers is the man!

I also recommend Break, Moondance and Something Inside dintre piesele lui.

What else is there?

Azi am fost maraita de 3 ori si culmea, nu de caini, ci de oameni. Asa-zisi oameni. Cocalari prosti. Ai crede ca lumea intoarce capul dupa tine si face comentarii stupide doar atunci cand arati bine. Nu, le fac cand sunt prosti. Nu trebuie sa ai 90-60-90 sau sa fii cine stie ce frumusete rara, trebuie doar sa fie ei frustrati sexual sau plictisiti. Si musai prosti.

P.S. Mama voastra nu v-a zis ce mama lui i-a zis cand era mic? “Be a simple kind of man!”

Deftones - Simple man

Bad hair day, bad day at work, bad mark at a shitty exam, what else do you have for me, dear God?

Plug in baby

Nu-mi place facultatea mea. Economie + comunicare. Adica imi place, partial. Partial insemnand doar partea de comunicare. Aia da. Facim Pi aR, facem Comunicare Corporativa, financiar-bancara, eh, astea mai merg. Dar in rest, e naspa. cand i-am zis maica-mii ca nu suport ce fac acum la scoala mi-a zis ca-s nebuna si ca eu am ales sa ma duc acolo. “Nu draga, eu vroiam jurnalism dar eram copil mic si prost si m-am lasat influentata, ca sa nu mai zic ca nu aveai bani sa-mi platesti chiria in Bucuresti, iar ASE-ul are camine. D’oh!” Whatever. Tot ea mi-a zis ca pot sa ma apuc de alta facultate daca vreau. “Trebuie sa ai tu vreo vocatie, gandeste-te ce-ti place sa faci mai mult.” Atat a trebuit sa-mi spuna pentru ca, in ordine sa procesez mai bine informatia si sa-mi dau seama ce vreau sa fac cu adevarat, m-am intins in pat si am facut fix ceea ce-mi doresc cu adevarat: sa pierd vremea. Nu vreau job si nu vreau studii inalte. I’d like to be a simple kind of human being. But, pe cat de frumos suna pe atat de utopic e, deci in zilele noastre iese din calcul sa nu termin facultatea sau sa nu fac alta macar in schimb. Apoi m-am apucat de facut ordine in perimetrul meu si dadea winamp-ul erori. Eh, si uita asa am ajuns iar in pat tastand de zor, rezolvand problema winamp-ului cu un restart si amanand rezolvarea problemei mele cu o binemeritata pauza.

Domnilor, muzica, va rog!

Bucharest

I know we’re human si suntem schimbatori si avem voie sa ne razgandim de 948590584 miliarde de ori pe zi in privinta unui lucru si bla bla, but still.. nu-mi place sa ma stiu atat de nehotarata. Azi mi-as baga picioarele scurt in el de Bucuresti si as pleca uneva mai in centru/vest, tot azi, dar un pic mai tarziu, nici macar nu concep ideea de a parasi vreodata Bucurestiul for good pentru un alt oras din Romania. Ma gandeam cum ar fi sa merg sa locuiesc in alt oras un an, poate doi.. trei si sa ma intorc apoi in Bucuresti si sa ma gandesc: oK, vreau sa ajung la Carrefour Orhideea, oare cu ce mijloc de transport mergeam acolo inainte..? Hmmm. No way!

Merg rar acasa si nu imi este dor decat de ai mei parinti, e tot ce ma leaga de orasul meu natal. Iar daca i-as avea aici cu mine, jur ca nici n-as mai calca pe acolo. Si totusi cateodata imi vine sa-mi iau traista in bat si sa plec la colindat sa cunosc alta lume, pentru ca mi se pare ca aici am vazut cam ce era de vazut.

Bucurestiul nu e New York, sa fie mereu surprinzator si sa nu te plictisesti niciodata de el. Bucurestiul e orasul cu oameni a caror singura bucurie, dupa cum spunea un prieten de-al meu, este cea de a prinde autobuzul dimineata.

The Art Of Suicide

Thanks to a little dude I’ve known for a while.. Emilie Autumn - The Art Of Suicide

Ploile nu vin

De data asta ploua doar afara; surprinzator sunt relativ oK. O fi din cauza ca inca nu mi s-a luat curentul si am acces la internet si nici apa si ma pot spala [nu ca acum 2 zile cand venita de la baschet am stat in suc propriu vreo 3 ore. bleah, I know :> ] Si tuna, si tuna si de a dracu’ nici nu inchid geamul.

Pornind de la afrimatia unui nene din tramvai “Bine, ca ploua, mai spala praful..”, eu mi-am permis sa visez un pic la o lume mai curata.. din toate punctele de vedere. Unde nu da doamne-doamne o ploaie care sa spele ceva mai mult decat praful? Sa spele ignoranta, prostia, saracia, umilinta, grijile, necazurile, nevoile si tot ceea ce e rau si urat pe lumea asta..

Unde tragem linie?

Cat de mult sau la ce interval de timp ai voie sa te gandesti la el pana sa fii considerata obsedata si nu indragostita? Adica, daca te trezesti si primul lucru care-ti vine in minte e X-ulescu, si cand te speli pe dinti te gandesti tot la X-ulescu, si apoi cand fumezi prima tigara tot la el.. si tot asa pana pici rupta de somn pe la 2 dimineata dupa ce in prealabil [adica vreo 4 ore] te-ai conversat cu el, esti dusa?

Livin’ la vida loca

Well, back from the trip, back in my cold and dark room, back alone again. I started to think recently that we like hurting ourselves. Keeping a long distance relationship brings more sad and “not in the mood” days than a funeral. I’m always blue and I keep saying that it’s a good reason for going on with it, but I can’t stop wondering where it goes. Are we planning on moving together or just visit each other from time to time , spend few days together, wonderful days I’d say, and then back to real life, real world. We don’t have a plan, and it’s nice for the moment but I have to know where the fuck it goes. We say “i love you” easily and it feels good and normal, I didn’t find it hard to say and I know I’d like to keep him forever. BUT, how can you really know the other if your relationship is based on visiting and internet conversations. I’m not always there when he’s sad, or angry, or happy, or any other fucking mood so I don’t really know what to expect and I also feel like I’m missing some great things being at such a long distance. Anyway, I wouldn’t give up on him, because I’m in love for the very first time and it feels good.

We set the fire to the third bar

Snow Patrol feat. Martha Wainwright