Bucharest

I know we’re human si suntem schimbatori si avem voie sa ne razgandim de 948590584 miliarde de ori pe zi in privinta unui lucru si bla bla, but still.. nu-mi place sa ma stiu atat de nehotarata. Azi mi-as baga picioarele scurt in el de Bucuresti si as pleca uneva mai in centru/vest, tot azi, dar un pic mai tarziu, nici macar nu concep ideea de a parasi vreodata Bucurestiul for good pentru un alt oras din Romania. Ma gandeam cum ar fi sa merg sa locuiesc in alt oras un an, poate doi.. trei si sa ma intorc apoi in Bucuresti si sa ma gandesc: oK, vreau sa ajung la Carrefour Orhideea, oare cu ce mijloc de transport mergeam acolo inainte..? Hmmm. No way!

Merg rar acasa si nu imi este dor decat de ai mei parinti, e tot ce ma leaga de orasul meu natal. Iar daca i-as avea aici cu mine, jur ca nici n-as mai calca pe acolo. Si totusi cateodata imi vine sa-mi iau traista in bat si sa plec la colindat sa cunosc alta lume, pentru ca mi se pare ca aici am vazut cam ce era de vazut.

Bucurestiul nu e New York, sa fie mereu surprinzator si sa nu te plictisesti niciodata de el. Bucurestiul e orasul cu oameni a caror singura bucurie, dupa cum spunea un prieten de-al meu, este cea de a prinde autobuzul dimineata.